Despre povești cu prinți și prințese...

Mi-au plăcut mereu poveștile și poate din cauza faptului că mama obișnuia să îmi citească sau să îmi recite povești din cele mai nemuritoare și mai diverse. Îmi plăceau cosânzenele și mi-era frică de maștere, visam la prinți și la casuțe din dulciuri, am colindat codrii nesfârșiți și am jelit împreună cu mama bietul pui de prepeliță, caprioare și alte animăluțe. Mă întrebam ades de ce fiul cel mai mic e cel mai curajos...de ce fiica cea mai mică e cea mai inimoasă și credeam în viteazul care urma să învingă temutul balaur... Am crescut și lumea mea a devenit un mare regat plin cu oameni și buni... și răi, cu peisaje diverse rupte din alte lumi parcă, cu fel de fel de povestioare și istorioare, cu protagoniști de tot soiul implicați în fapte de vitejie dar și în fapte necugetate... Am trecut și prin vârsta primului zbucium, la simțirile primei iubiri... am plâns și am râs...am iubit și am abandonat... dar mereu am știut că iubirea nu se învață și nu se citește și poate cel mai important - că iubirea nu se pierde. Iubirea nu vine singură ...vine întotdeauna cu El (puteți să-i spuneți Făt – Frumos) - prințul fiecărei fete. Poate că nu a fost întocmai cel mai frumos dintre feți... nici cel mai înalt sau mai scund...nici cel mai slab sau cel mai gras... și poate nici cel mai deștept sau mai curajos... dar pentru prințese era mereu cel mai cel... Și au bătut mulți prinți și pe la porțile regatului că ( o totală modestie să recunosc..:)) deh...fiecare prinț își caută prințesa... Acum sincer nici eu nu sunt cea mai prețioasă dintre prințese ci mai degrabă genul de prințesă care are nevoie de prințul potrivit ca să se transforme!
Ei dragii mei și să vă povestesc eu despre prințul meu... L-am cunoscut la poale de codru... nu departe de Munții cei Mari... la vreme de petrecere și de dans... Mi-a fost drag din prima clipă și am trecut peste faptul că nu era tocmai cel mai viteaz dintre prinți, nu avea armură...nici sabie...nici măcar un cal... Acum să vă spun ce zâne sau zâni au complotat în favoarea lui ...nu prea știu... Una peste alta m-am ales cu prințul care mi-a devenit mai drag cu fiecare zi. De ce mi-e drag? Pentru că are defecte și calități... Mi-e drag în fiecare dimineață când știu că orice aș face ...prințului îi place să lenevească... și îi place nu glumă... Mi-e drag pentru că la el gelul de duș poate fi și șampon și invers... Mi-e drag pentru că știe cât de ridicoli sunt boxerii lui cu desene și nu îl deranjează... Mi-e drag când scormonește în tot dulapul și își aruncă hainele peste tot pentru că nu-și găsește tricoul cu simpsonii... Mi-e drag când se alintă... Mi-e drag când este teribil de serios... Mi-e drag pentru că mănâncă încet și ar fi în stare să mănânce și în baie dacă acolo ar fi calculatorul... Mi-e drag să îl văd fericit exact ca un copil când se uită la desene animate și la tot soiul de alte emisiuni străine mie și imaginației mele... Mi-e drag pentru că știe să calculeze mai bine ca mine... Mi-e drag pentru că nu îl interesează ce face restul lumii.... Mi-e drag pentru că este departe și aproape... și aproape și departe... Mi-e drag pentru că a adus multă bucurie în regatul meu și pentru că mă face să râd... Și ar mai fi o mulțime de motive pentru care mi-e drag...
Dar cum nu toate prințesele sunt fericite zilele acestea, nu mă pot abține să nu comentez puțin situația. Uneori prințesele sunt atât de înverșunate să caute prințul cu armura perfectă (dacă mai este croită și de vre-un designer celebru e perfect) sau prințul cu caii putere cei mai cei ( de peste zeci de mii de euro) încât nu observă prințul care aduce cu el fericirea. Mai sunt și povești cu prințese care se complac lângă prinți care mai de care mai ‘’razboinici’’ și mai ’’viteji’’ dar care la vreme de asediu dau bir cu fugiții... De aceea vedem la tot pasul prințese disperate (fie ca sunt neveste sau mai știu eu ce) care dau zvonuri peste zvonuri și care ajung în singurătate înconjurate de vrăjitoare (de obicei celebre și cu apariții la reviste și televiziuni)... Dragii mei, prinți sunt destui... prințese sunt destule... tot ce contează este cum începi povestea, cum o trăiești... cum o spui mai departe și ce învățături tragi din ea... Orice poveste începe și se termină cu sau fără aceeași protagoniști dar cel mai important este să o trăiești. Povești au fost, sunt și vor fi destule pentru toate regatele posibile, despre tot soiul de prințese și de prinți și nu vă faceți griji... va veni și povestea voastră! Aceea va fi povestea care vă va însoți toata viața și pe care o veți spune mai departe tuturor.

Ce sa fie sufletul unui om, decât o carte plină cu povești?!

P.S. Daca aveți nevoie de o zână bună dați un e-mail sau un telefon... găsim noi o soluție prin regat!

Hai-hui cu copiii pe munte... 02-10 iulie

Între 02 și 10 iulie am plecat pentru o săptămână cu Vali și Georgi în Bucegi. Am urcat din Sinaia la cota 2000 și de acolo am colindat Platoul Bucegi, am ajuns la Peștera și apoi ne-am întors în Bușteni. A fost o săptămână frumoasă plină de plimbări și de voie-bună!

VALI

GEORGI

Se duse și vara....

A fost o vară magică ... oameni minunați, locuri de vis...lucruri de pomină! Toate acestea la un loc au facut un mix ideal...

Cum a început vara?!! Vara a început cu o lungă sesiune de examene care odată terminată a permis concretizarea planurilor... La începutul lunii iulie am luat Bucegii la pas cu puștii - Vali fratele meu de 13 ani și Georgi - prietenul lui cel mai bun tot de 13 ani. Am petrecut cu ei o săptămână de pomină în Bucegi plecând din Sinaia de la cota 2000. Ne-am bucurat auzind pe Valea Carpului un ciobanaș doinind din fluieraș oilor sale... așa ceva auzi foarte rar...Mult prea rar...sau cel puțin nu la nivelul a ceea ce am auzit noi. Am trecut și pe la Peștera unde ne-am simțit de milioane dar și pe la Cabana Caraiman unde copiii și-au petrecut ziua în spate la cruci admirand Bușteniul iar eu mi-am revizuit toate amintirile născute și crescute aici. Și pentru ca nu ne puteam dezlipi așa ușor de munți am organziat în imediata perioadă o tabără la munte și iar am luat Bucegii la pas. Tabăra a fost de excepție și am avut niște copii absolut minunați pe care cu mare drag îi aștept la ski. Au urmat weekend-uri în Crai, la lacuri cu copii și apoi iar o tabără cu alți copii la fel de minunați și de voioși. Ne-am distrat și ne-am simțit excelent! A fost o vara minunată cu multe povestioare și istorioare... Am avut parte de vreme bună și de mult munte...multe reprize de cățărat și am cunoscut o grămadă de oameni super! Din cauza ieșirilor repetate la cățărat și pe munte nu am avut timp sa redactez pe aici...dar hei...aștia suntem noi ...uriași cu plete moi...:)

Acum că vine toamna...o să începem cu o ieșire la concursul organizat de cei de la Caraiman Câmpina! O să vă relatez cu multe detalii ce o să fie pe acolo!

Pentru toamnă vă anunț de pe acum ca urmează în octombrie o tură super in Bucegi ( revin cu detalii) , o super tură în Făgăraș, și sper din suflet să fie doar începutul aventurii...:)

Să fiți frumoși și liberi... și munți să va dorească!

Spice up life!...My life....

Ei... dragii mei, iubiții mei, tocmai am constatat ca viața la București poate fi una frumoasă... nu ocazional ci constant... Ieri a nins... a fost viscol... aveam pe la 12.00 un curs de finisaje dar pentru ca m-am trezit târziu mi-am dat seama că pe vremea de afară, ultimul lucru pe care l-aș fi făcut, era să merg până la Universitate... fie chiar și cu metroul! Așa că m-am apucat de lucrat la proiect ca apoi să vorbesc cu Gabi... bun și stabilit: se merge la panoul de cățărat în jurul orei 17.00. Vorbisem să mergem marți dar nu s-a putut așa că am renegociat pentru miercuri. Ultima dată când am fost la panou...era în Brașov ... aici în București nu cunosc lume dar cum Gabi a fost destul de amabil să mă ia sub aripa lui protectoare... țin să-i mulțumesc pe această cale... Hai la panou! Am plecat pe la 17.00... Drumul nu e lung ...este foarte aproape de unde stau eu, este în Crângași. La panou... agitație ... lume multă... fete puține :) Cred că vă dați seama ce a făcut Bubu ( eu adică...:): în primul rând am urmat instrucțiunile de încălzire și am făcut cunoștință cu prietenii lui Gabi cu care urmează să mă mai văd eu la panou: Piști și Cristi ( niște oameni foarte de treabă și cunoscători în ale alpinismului și escaladei). În al doilea rând în stilul meu specific am început să evaluez situația: Gabi îl fila pe Cristi și invers, Piști avea coechipier... eu trebuia sa îmi iau și eu coechipier așa că am continuat ceea ce făcusem înainte de '' în primul rând'' adică am analizat toți tipii din sală și ...ehe mi-am ales și eu un coechipier: înalt, zvelt , frumușel, nu foarte bun ca să nu mă eclipseze dar când să -l rog să mă fileze, mă cheamă Gabi...deh! Altă dată! Îl las pe Iulian (căci între timp am socializat și am aflat că așa se numea) și mă duc. Fac un traseu mov ... ușurel... după care trec pe peretele de încălzire și încep să fac traversări... Ehe... și să vedeți voi ce băieți au intrat în sală... că am pierdut și prize și mi s-a blocat și zâmbetul pe față... Uaaau! Așa că vrând nevrând am pus osul la bătaie și mânuțele și piciorușele la muncă și timp de 4 ore am stat și am lucrat la panou. Nu mă întrebați de ce nu râd ... de ce nu mă întorc când mă strigați...e doar puțină febră musculară dar trece! Și uite așa luni o să mă duc să îmi fac abonamentul la sală...:) Astăzi stau liniștită... avem program de sanatoriu în cameră... dormim pe reprize și ne refacem... unii după școală, alții după petreceri ... cine romantice d-astea... eu după panou! E bine oricum... și e atât de mișto la panou...:) revin cu detalii ...:)

Haideti sa mergem la canyoning!

Federaţia Românã de Speologie

şi

ASOCIAŢIA ROMÂNĂ DE CANYONING

prin

ASOCIAŢIA ROMÂNĂ DE EDUCAŢIE SPEOLOGICĂ

organizeazã

ŞCOALA NAŢIONALĂ de COBORÂRI CANIOANE pentru începători şi avansaţi care va avea loc în perioada 02-09.05.2010 în zona Văii Cernei (Munţii Mehedinţi şi Cernei).
Şcoala oferă posibilitatea participării membrilor cluburilor şi asociaţiilor afiliate la Federaţia Română de Speologie, cât şi altor persoane care nu sunt membre ale FRS, şi se adresează tuturor celor care doresc să se specializeze în tehnicile specifice coborâri canioanelor.

În cadrul şcolii se vor parcurge canioanele: Bobot, Drăstănic, Ineleţ, Prisacina, Râmnuţa, Ţăsna, Vânturătoarea.

Participanţii trebuie să se prezinte la începutul şcolii cu următoarele documente: asigurare de accidente (valabilă pe întreaga perioadă a şcolii), aviz medical (cu menţiunea “apt pentru practicarea sporturilor montane”), acordul legalizat al părinţilor/tutorilor pentru participanţii care nu au înplinit 18 ani.

Echipamentul necesar (obligatoriu):
• costum de neopren complet (grosimea de 4 sau 5 mm este un bun compromis supleţe/izolare) şi în plus ciorapi, mănuşi, cagulă, din neopren
• cască de protecţie (pentru sporturi acvatice sau montane, conformă cu normele CE)
• ham (ajustabil pentru canyoning sau escaladă, cu posibilitatea de montare a unui coborâtor, se poate utiliza şi cel de speologie cu verigă centrală)
• lonjă dublă (confecţionată din coardă dinamică de minim 9 mm grosime)
• coborâtor de tip 8 sau Piranha
• 5 carabiniere (din care 2 cu siguranţă)
• 1 Valdôtain (se confecţionează dintr-o buclă de coardă dinamică de 1,60 m lungime, cu diametrul de 9 sau 10 mm, din care s-au scos 2 sau 3 toroane)
• un sac de transport, care să conţină: bidon etanş de maxim 6 litri şi un sac etanş, frontală electrică etanşă, folie de supravieţuire, brichetă, o sursă de încălzire (spirtieră, primus sau lumânări, etc.), recipient pentru apă
• 1 fluier
• 1 carnet şi 1 pix.

În plus pentru avansaţi:
• 2 blocatoare: 1 Croll + 1 Basic (eventual 1 Şunt)
• 5 carabiniere cu siguranţă (preferabil de tip HMS sau D)
• 1 pedală pentru blocatorul de mână
• 1 întinzător sau vestă pentru blocatorul de piept
• 1 coborâtor de tip opt de rezervă
• 2-3 bucle (de coardă sau chingă) pentru amaraje
• 2-3 bucle express cu carabiniere cu siguranţă (în afara de cele 5 carabiniere cu siguranţă de mai sus)
• trusă de spituri care să conţină: ciocan, tamponor, cheie de 13, garou, 5 spituri cu conuri, diferite plachete şi verigi rapide
• 1 scripete
• 1 cuţit sau briceag
• 1 mască de scufundare.
Întreg echipamentul necesar şcolii trebuie să fie certificat de normele CE.

Întâlnirea va fi la locul de campare, care se află pe Valea Cernei la km 22 şi va avea loc în 02.05.2010, cel târziu la ora 18.00.
Plecare participanţilor va fi în 09.05.2010, începând cu ora 12.00.

Taxa de participare este de 250 Lei pentru începători şi 280 Lei pentru avansaţi.
Taxa va include: şcolarizarea, suportul de curs, recunoaşterea federală, utilizarea echipamentului colectiv, transportul la obiective, cazarea la corturi, sala pentru lecţii teoretice, acces la bucătărie complet utilată (gaz, apă rece şi caldă, vase, etc.), duş cu apă caldă, WC, magazie, parcare.
În plus, avansaţii care au rezultate deosebite, au posibilitatea de a fi recomandaţi pentru participarea la Stagiul de Iniţiatori de canyoning.

Cazarea se va face în sistem tabără de corturi, participanţii trebuind să posede: corturi, saci de dormit şi saltele termoizolante.

Masa nu se va asigura de către organizatori.

Există posibilitatea de cazare în cabana Creţu-Molcuţ. Preţul unei camere este de 70 Lei/camera/noapte. Capacitatea camerelor este de 2 locuri.
Vă rugăm să confirmaţi în fişa de înscriere dacă doriţi cazarea la cabană.

Având în vedere că stagiul se va desfăşoara într-o cabană particulară, complet utilată, fiecare stagiar va plăti o garantie de 50 Lei, care se va returna integral la sfârşitul şcolii, dacă nu există distrugeri sau pagube materiale în dotarile cabanei.
Orice pagubă materială în dotarea cabanei se va plăti din garanţia comună depusa de stagiari şi cadre. Restul se va returna în mod egal fiecarei persoane.

De asemenea, sunt invitaţi să participe ca şi acompaniatori toţi doritorii de canyoning care au absolvit în anii trecuţi acest tip de şcoală.
Taxa de participare fiind de 10 Lei/persoană/canion parcurs, aceasta incluzînd utilizarea echipamentului colectiv.


Data limită este 15 aprilie 2010 pentru trimiterea taxei în următorul cont:

Asociaţia Română de Educaţie Speologică, CUI 10285053
Cont: RO 32 BTRL 0130 1205 9214 5702, deschis la Banca Transilvania Cluj-Napoca.

Formularele de participare se vor trimite la adresa:
sutoicatalin@yahoo.com

Film despre canyoning:

http://dl.transfer.ro/Asociatia_Romana_de_Canyoning-Transfer_RO-02Mar-c788bd.mpg

A fost ziua mea pe 22 decembrie...

Încă din luna noiembrie am început să mă gândesc cum o să mă sărbătoresc de ziua mea. Aș fi vrut să fac ca în fiecare an, adică o petrecere cu toți prietenii mei pe undeva. Am început discuțiile și consultările cu gașca asupra posibilelor locații, în funcție de buget, accesibilitate etc. Dar după cum nici un calcul și nici o logică din lumea asta nu se poate pune cu dorințele din sufletul fiecăruia, am hotărât: dacă va fi să fie, va fi în Bucegi! De ce Bucegi? Ei bine, aici m-am născut, aici am copilărit, aici am iubit, aici am plâns... de aici am plecat și aici mă întorc! Nu aș putea reda vreodată în cuvinte și în gesturi iubirea pe care o port acestui munte... Este leagănul amintirilor mele, este refugiul și sanctuarul pe care îl caut în vremuri tulburi și îl port în sufletul meu cu mândrie și iubire așa cum îi port și pe toți oamenii dragi mie! Acest munte este parte din mine așa cum eu sunt parte din el!
Hotărâtă treabă cu sau fără prieteni, eu urc de ziua mea în Bucegi! Am început să întreb în stânga și în dreapta cine vine, cine poate, ținând cont că vremea nu era tocmai prietenoasă și nu ne puteam bizui pe cabină. Între timp, Adi Expiratu' a venit și el cu planuri de chef ( ziua lui era pe 15 a mea pe 22). Ei dacă unu și cu unu fac doi, unu și cu una au hotărât să facă chef comun! Am vorbit cu toți ba chiar am reușit să dăm și invitațiile! Și uite că până la urmă pe 18 urcam sus pe platou cu Adi Expiratu' și cu Andreea și cu '' proviziile'' aferente. Pe 19 (sâmbătă) urmau să urce pe Jepii Mari și ai noștrii, cu mic cu mare, cu veselie și bucurie! Toate bune și frumoase, Moșu ne-a așteptat cu mult drag și l-am regăsit cu aceeași bucurie în suflet cu care îl regăsim de fiecare dată! Prima zi a fost dedicată pregătirilor și încălzirii... mai un cântec la chitară... mai o țuică fiartă... telefoane peste telefoane cu ai noștrii ... să ne asigurăm că vin ... una peste alta, am rezistat osteșește! A doua zi dimineață am ieșit să mă bucur de un răsărit absolut superb... un cadou pe măsura sărbătorii! După ce m-am trezit eu mai bine...am ieșit cu skiboard-urile la o tură de încălzire cu Andreea și cu Adi! După ce ne-a răzbit frigul și setea, Adi s-a apucat de operațiunea '' tortul'' cu Andreea pe post de asistent iar eu am făcut ce știam mai bine... nimic.. glumesc am cântat! Pe la orele 12.00 au început să apară treptat: Ștefan cu Jeanina, Motanu cu Toni, Miha și Cami, Nea Samo cu fiica și ginerele, Teo (Tătăiță) și Alina . Pe Jepii Mari au rămas de urcat: Oko, Adi Nou, Costică David, Sorin, Neluțu, Marius, iar puțin mai în urma lor, Ciri cu Roxy și Coco. Între timp a ajuns și George de la Omu, proaspăt ieșit din tură și cu caietul de cântece din dotare! Rar mai vezi oameni așa de pregătiți pentru orice situație și eveniment! Pe la orele 19.00 deja îi așteptam doar pe Ciri, Roxy și Coco care făcuseră un popas la Piatra Arsă. Spre bucuria mea, au mai ajuns și niște prieteni de pe carpați.org, veniți la o comemorare. Așa l-am cunoscut și pe Gabi! Seara ne-am strâns toți, am cântat, am dansat ( mai puțin cei veniți la comemorare - și este de înțeles). Seara de sâmbătă a fost minunată, ne-am bucurat enorm că a fost Costică prezent și pentru că nu îl mai văzuserăm de ceva timp, i-am lipit chitara de mână! A fost un weekend plin de voie bună... dar duminică a trebuit să coborâm, vremea se stricase, munca e munca și oamenii mai fac și muncă câteodată... de cele mai multe ori! Așa că dimineața de duminică a debutat cu ordinea și curățenia aferentă! Ne-am împărțit în două grupe, unii au plecat mai devreme, unii puțin mai târziu. Am coborât cu toții pe Jepii Mari, am râs, am glumit, ne-am bulgărit! Numai bine că grupa 2 a prins din urmă grupa 1 și ne-am regrupat fix jos la ieșirea din traseu! Jos în Bușteni ne-am adunat la o ciorbă, la un ceai și alte ''fierbințeli'' că, nah... ca de fiecare dată - ne vine tare greu să ne despărțim! Mă bucur că au fost alături de mine și de Expiratu' și le mulțumim că ne sunt prieteni și că ne iubesc, următorilor:
Moșu - gazda ideală... om veritabil de munte
George - un om de munte veritabil dar și minunat - atenție ...de la Omu vede fiece mișcare a noastră!...:))
Nea Samo- un veritabil om de munte... a adus amintirea Mălăiești...:) - ne-am bucurat și de faptul că a venit cu fiica și cu ginerele - oameni extraordinari!
Oko - directoare cu relații și cu super voie bună... a monitorizat prestația lui Costică ( pe ideea că nimeni nu e de capul lui!)
Adi Nou - a monitorizat buna desfășurare a lucrurilor, a coordonat și susținut gașca pe traseu...
Cami- noroc cu șăfa pe otrăvuri care a binevoit să otrăvească cu buna dispoziție a dat startul la petrecere!
Sorin - s-a dedicat în întregime bunei dispoziții
Andreea- s-a ocupat de partea tehnică - foto și video dar a și ajutat Expiratul la tort și cuisinerii...
Jeanina - asistent de nădejde la bucătăria lu' Expiratu' și partener al meu de țigaretă
Ștefan - și-a luat în serios rolul de viitor soț și pe lângă curățenie a făcut și foto..:))... de plictiseală sau de gura mea, a mers și pe skiboard-uri!
Teo- Tătăiță - a fost peste nivelul de cadână, a dat startul la bancuri dar a lucrat și pe parte foto
Alina - l-a ajutat și susținut pe Teo...
Costică David - guitar entertainer și controlor de trafic...
Motanu' - șăf pi entertainment dar și guru în exercițiu... a mai fost și naș la tort... !
Miha - partener de joacă pentru pisică, partener de țigaretă pentru mine și Jeanina și preferata lui Moșu
Roxy - a avut grijă de Ciri
Ciri - a avut grijă de Coco
Coco - a avut griji peste griji... dar nu peste mine!..:))
Marius - a lucrat la entertainment
Neluțu - a adoptat o poziție cheie lânga masa cu mâncare și beuturică
Roco- a lucrat la intens și insistent la capitolul show
Andi - a descoprit salata de vinete cu mandarine
Sergiulik- a fost în asitență la descoperirile lui Andi
Victor - s-a bucurat de noi cei prezenți
Gabi- a venit să ne cunoaștem
Din cauza unor probleme tehnice nu au ajuns:
Sebi și Alex - au încercat să vină pe un traseu dificil... forțați să se întoarcă din peretele Gălbinele... - au primit înțelegere din partea noastră pentru că noi știm cum este să forțezi valea!
Alex Nou - probleme personale de familie
Bogdănelu- găselnița cu gripa...nu este pe deplin iertat!
George București - probleme de servici
Gogu - ceva tot cu gripa...:)
Cori și Bernard - diverse (cunsocătorii știu!)

Și iată și rezumatul în imagini...asta ca să vă fie și voua dor, nu numai mie!

Un 1 Decembrie perfect!

Sunt genul de om care nu mă cramponez de tradiții și obișnuințe dar îmi place să serbez 1 Decembrie cu prietenii mei din zona Aradului. Acum trei ani am ajuns pentru prima dată la '' Lira Arădeană '' datorită unui bun prieten, Adi Beleanu. M-am simțit extraordinar între acești oameni minunați, atât de deosebiți, așa că am vorbit cu Ștefan să mergem și anul acesta în zonă să petrecem 1 Decembrie. Speram să ne revedem cu toții : Cristina și Adi Beleanu, Ramo și Aiurelul ei, Cucoț, Bura și toți cei de la Condorul Arad, cu dl. Haidu și cei de la Steaua Nordului, cu baieții de la Trascău Corp Zlatna, cu cei de la Șerpașii Timișoara, ce mai ...cu toată lumea dragă din Ardeal. Toate bune și frumoase numai că luând legătura cu Adi și Ramo, am aflat că mare parte dintre ei nu vor ajunge din cauza altor planuri programate și calculate. După alte calcule și programări organizate și manageriate de Ștefan, am ajuns la concluzia că oricum e 1 Decembrie și este bine să îl petrecem dacă nu la Moneasa, măcar undeva în Ardeal. Bun negociator din fire, Ștefan s-a ocupat de organizări, permutări, coordonări și toate cele și astfel am ajuns să petrecem 5 zile absolut fantastice de 1 Decembrie, în compania unor oameni absolut minunați. Sediul general afost stabilit la Păltiniș ( zona Sibiului), într-o vilă drăguță și într-un decor fantastic. În același timp la Cabana Diham se sărbătorea aniversarea Clubului Excelsior Slobozia unde s-au adunat toți ai noștrii. Mi-aș fi dorit să fiu și acolo dar cum nu mă puteam împărți, am ales să merg cu Ștefan și cu prietenii lui. Pot spune că ne-am distrat super, ne-am plimbat, ne-am bucurat de această mini vacanță. De la jocuri interesante și amuzante la seri de dans și party, plimbări prin Sibiu și la Muzeul Satului, până la bulgăreli în zăpada de la Bâlea. Trebuie să recunosc că am avut ceva probleme la jocul Catan din cauza '' oligarhilor'' ( aici vorbesc de Jeanina și de Ștefan) iar apoi la mimă nu mai spun! Încercați voi să mimați '' bicisnic'' sau chiar '' furuncul'' și mai vorbim apoi. Toate ca toate dar se pare că cel mai mare succes la mimă l-a avut de departe Ștefan (prin ''manipulare'' sau... ?!). Surprinzător sau nu, am mai învățat și eu niște jocuri. Pentru cei care m-ar întreba dacă am zdrăngănit ceva la chitară...ei bine am zdrăngănit... Ștefan a avut inspirația de a lua chitara lui. O chitară care sună absolut fenomenal și care este făcută chiar de bunicul lui. Trebuie să recunosc că totul a fost de excepție: oameni, locuri, Făgărașul, zăpada, răsăritul din Păltiniș, tot!

Una peste alta a fost un 1 Decembrie de excepție, minunat din toate punctele de vedere mai ales din pricina oamenilor cu care am petrecut: Ștefan, Jeanina, Bogdan, Crisu, Andrei, Alex, Roxy, Răzvan și Luiza.

P.S. Ar fi trebuit să îmi iau mănușile la Bâlea pentru nițică bulgăreală!

Răsărit la Păltiniș
Crisu, Alex și Roxy la Muzeul Satului în Sibiu Crisu și Alex Unii munceau și în vacanță - Eu Roxy, Alex și cu mine Alex, Crisu, Roxi și Jeanina Sibiu O familie fericită: Bogdan și Crisu Andrei și Alex Roxi și Răzvan Eu cu Jeanina Crisu cu Alex Jeanina cu mine Ștefan și Bogdan Ștefan

Aici ar fi trebuit să fie poza în care Ștefan este venerat... din păcate cineva nu a descărcat pozele..:)

pe apa Sambetei...pardon, pe Valea Sambetei

Planificasem tura asta pe Valea Sambetei de ceva timp. Este un loc minunat, un loc de suflet cu oameni extraordinari, tare dragi noua! Asa ca joi seara am sunat la Adriana si am confirmat sosirea pentru 10 persoane. Ulterior, urma sambata dimineata cand ne intalneam cu totii la Cami, sa stabilim cati suntem. Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste niciodata cu cea din targ...normal ca pana la urma am plecat spre Valea Sambetei vre-o 14 zapaciti. Dar sa o luam cu inceputul...! Vorbesc cu Oko care imi confirma pentru ea, Adi Nou, Cami, Sorin, Nelutu, Marius si Adi Insuratu' (prieten bun cu Marius)... eu confirm pentru mine, Andreea, Adi Fresh, Motanu si Ruxy. Asadar suntem 12...oho...e bun!

Vineri dupa amiaza: Plec din Bucuresti direct de la ultimul curs de Structuri... hai ca e bine... trebuie doar sa ma intalnesc cu Motanu sa ma duca pana la Busteni si apoi sa ma lase la Oko. Ooopsy tzoopsy!... sunt in intarziere... da-i bice si fugi dupa autobuz...! Bine macar ca in repezeala chiar m-am urcat in autobuzul bun... Ce sa vezi? Prind si loc...Haida viata! Stau eu cumintica pana la capat de linie... Ma asteapta Motanu cu Mihaela. Hop-poc ne imbarcam si cu toate panzele sus pornim spre casa...! Pe drum aflu ca vine si Mihaela cu noi si sora ei, Ana. Suna Ruxy... e suspecta de gripa guitz-guitz... nu stie ce sa faca, sa vina sau nu. Suna Andreea... suna toata lumea! Haos nu alta! O sun pe Oko si-i comunic ca suntem in principiu 14... si raman fara baterie la telefon! Asadar la intalnirea de dimineata urmau sa apara 14 persoane. Si uite asa cu vorba si buna dispozitie ajungem la Busteni. Pac-pac... repede bagajul, incarc telefonul cat de cat si fuga - fuguta pornim spre Brasov. Suna Ruxy... e ok...era doar alarma falsa, deci vine cu noi! Ma debarca Motanu la Oko...super fericire...mai vorbim... mai povestim...dar no... unii tre' sa si doarma... Cum sunt o fata isteata...( si modesta tare)... am inteles ca trebuie sa ma odihnesc si m-am culcusit in patul lui Kiny...Ce somn fratilor? Care somn? Al cui somn? Toata noaptea am avut acest vis eroic... cu stim noi toti cine...ufff! Eroic pana la capat! Asa ca nu m-am odihnit eu cine stie ce... dar sa trecem peste acest pasaj cu eroismele... Ma trezesc...Oko facuse cafea... Beau cafeaua... mergem sa mai cumparam una alta...si iata suna Ruxy...a ajuns in gara. Intre timp soseste si Nelutu... Oko da telefoane, organizeaza masinile si pasagerii. Pornim catre Cami. O luam pe Ruxy de la gara, ajungem la punctul zero, in fata blocului matushii. Imediat apare si Motanu cu fetele, Miha si Ana. Am facut noi calculele si socotelile si am conchis ca plecam in urmatoarea formatie: Sorin cu Cami si Oko in masina, Motanu cu Miha, Ana, eu si Ruxy apoi in masina la Nelutu, el cu Adi Nou, Marius si Adi Insuratu si ...aoleu! Adi Fresh cu Andreea nu aparusera. Sun! Andreea abia se trezise...Urmeaza sa ne prinda pe drum in Fagaras. Pornim la drum! O sun pe Adriana si o anunt ca am plecat din Brasov, ea imi spune ca ei sunt deja pe drum spre cabana si ca ploua, deci sa avem grija. Okapi! Si tot cu veselie, voie buna si telefoane date intre noi, ajungem la Fagaras. Facem popas pentru sandwich si ultimele cumparaturi. Ne regrupam cu totii inclusiv Andreea cu Adi Fresh si pornim voiosi si plini de elan spre Sambata. Ajungem pe Valea Sambetei, parcam si ne pregatim de drum. Incepem sa urcam agale... vremea e superba, cu soare si nici urma de ploaie nu ramasese asa ca... duca - ducuta cat tine potecuta! Facem pe drum regrupari... apoi mai cu vorba ...mai cu poze...mai cu cantec... ajungem. Intru intai pe la cabana si il salut pe Adi. Este neschimbat... dar cabana este reparata si acest lucru ma bucura nespus de mult!. Pornim! Inca 5 minute si suntem la Adriana si gasca lor. Ajungem in fata cabanei... aici ne ies in intampinare dragii si bunii nostrii prieteni: Adriana, Nea' Nelu, Vasile, Cornel si Anca. Lipseste dl. Thomas dar ne bucuram sa auzim ca este in Himalaya si este bine! Noi il asteptam cu drag caci ne este dor si de dansul! Adriana ne-a asteptat cu ceai... of! Asa e de frumoasa viata asta dar si ceaiul e bun! Si repede - repejor ne despachetam.... ne destindem si ne apucam sa mancam. Forfota!... pungi pline cu bunatati! Nu mai zic de tot soiul de ADI-TIVURI... si... Pofta buna noua! Terminam cu mancarica... punem mana pe chitari si incingem atmosfera... Unii incep sa danseze... dar in general toata lumea se simte bine! Se voteaza unanim: Adriana - sefa pe organizare, colaborare, integrare si coordonare si Nea' Nelu sef de ocol, protocol si monopol! In toiul petrecerii apare si Radu... Asta da motiv de bucurie! Si uite asa continuam cu cantatul si cu buna dispozitie... in timp ce eu ma delectez cu prajiturile faramitate si niste bitter de exceptie! Din cand in cand Radu nu se poate abtine sa nu puna pe seama prajiturilor, silueta mea de exceptie!( of... iar modestia mea!) Din cand in cand se remarca si faptul ca de data asta eu, bubita, am venit singurica, fara bubitu... Dar deh... asta este! Dupa cum cita chiar Adriana: '' Tradare ....tradare ....da' s-o stim si noi!''. Ana nu se simte tocmai bine asa ca pleaca prima la culcare, urmata de Ruxy. Nu mult dupa miezul noptii ne retragem si noi la somnici. Incepe forfota.... Incepe rasul... Ca bubita e pretentioasa... ba ca Nelutu e gras... ba ca Radu sforaie... ba ca Andreea se misca... Oko rade...eu nu pot sa ma abtin. Este foarte cald in camera... ma foiesc pe toate partile.... ma duc sa beau si apa... degeaba... tre sa schimb pozitia! Si pana la urma adorm... Ne trezim dimineata... facem repede un sondaj...cine va forta valea... cina va forta varful... Dimineata e frumoasa.... bate nitel vantul dar este ok! Mancam...ne forfotim nitel si pornim cu Adriana spre chilia sapata in stanca unde s-a ascuns ceva timp de comunisti Parintele Arsenie Boca. In fata cabanei ne intampina o catelusa alba... alba... jucausa si tare lipicioasa! O alintam pe rand toti si pornim la deal! Ajungem sus... bate vantul cu putere... e clar ca pentru cei ce au fortat valea si au ajuns in creasta... e NASOL! Asa ca stam... facem un mic popas... nu inainte de a-mi umple bidonul cu apa de la izvor si pornim inapoi! Jos ma opresc la o vorba cu Adi... mai de una ... mai de alta si apoi mergem sa ne facem bagajul. Incepe distractia cu organizarea. Ne apucam de curatenie, ordine si strans rucsace. Tata socru (Nea Nelu') promite solemn ca nu ma lasa sa imbatranesc fata mare... Slava Domnului ca uite asa imi iau si eu o piatra de pe inima... ba tind sa cred ca e ditamai bolovanu'! Buna treaba... cum problema maritisului e ca si rezolvata... conchidem ca e rost de bere cu toata lumea la pastravarie! Asa ca-i dam bice la vale. Usor catinel... si ajungem la zona unde am parcat masinile... totul este ok! Pornim spre pastravarie! Admiram mai intai bazinele cu sturioni si apoi intram in restaurant la bere. Cum era chiar in ziua de Mihail si Gavril... domnul Mihai (patronul) ne recomanda pastrav! Deci pastrav sa fie cu bere... multa bere! Eu nu beau pentru ca tocmai eu urma sa conduc la intoarcere... asa ca un pepsi rece imi e pe plac! Eheeee si uite asa cu cantec si mancare buna... se face aproape 7 seara si o pornim spre Brasov. Toate bune si frumoase... plecam cu acelasi gust amarui ca intotdeauna dar nu inainte sa promitem solemn ca ne intoarcem! Cu Bubitu' sau fara! Nici drumul spre Brasov nu a fost fara peripetii...doar am condus eu, nu?!

Avizier: In urma acestei ture s-au adaugat urmatoarele functii:

Sefa pe coordonare, organizare, integrare si colaborare - Adriana

Sef pe ocol, protocol si monopol - Nea Nelu'

Ai nostrii:

Oko

Adi Nou

Sorin

Cami

Marius

Adi Insuratu

Adi Fresh

Andreea

Ana Nicolai

Mihaela

Motanu

Ruxy

Nelutu

Bubita( adica eu)

Mii de multumiri dragilor nostrii prieteni:

Adriana, Nea Nelu' (Tata Socru'), Radu, Cornel, Vasile si nu in ultimul rand d-lui Thomas pe care il asteptam cu mare drag sa se intoarca!

pe apa Sambetei.... galerie foto